EXCLUSIV! Andreea Esca: "Formele fără fond mor singure!"

Că e perfecţionistă, o ştie toată lumea. Că devine redundant să îi mai facem vreo prezentare, e uşor de ghicit. Dar dacă vrei să îi iei interviu, Andreea Esca te va surprinde mereu, pentru că de fiecare dată are ceva interesant de spus şi nu te va învălui cu declaraţii sforăitoare ambalate într-un fad limbaj de lemn. Emblema Pro TV ne-a dat şi o spumoasă definiţie a imaginii fără conţinut, reprezentată de fetele frumoase ai căror ochi reflectă că “nu e nimeni acasă”.

Ne învârtim într-o Românie contradictorie, în care stau laolaltă personaje mondene şi oameni mai puţin cunoscuţi, latifundiari şi chiriaşi, pragmatici şi boemi. Până la urmă, ce ne uneşte pe toţi? Ce anume ar defini coeziunea dintre noi, băştinaşii mioritici?

Pro TV.

Circula nu demult o maximă, care spunea că “trăim toţi sub acelaşi cer, însă nu toţi avem aceleaşi orizonturi”. Ce părere aveţi despre această discrepanţă, fie ea intelectuală sau empirică?

Cred că în viaţă fiecare are ceea ce îşi propune să aibă. Unii sunt fericiţi să tragă chiulul, alţii sunt foarte meticuloşi, unora le place să citească, alţii aşteaptă să se facă filme după cărţi, unii vor familie, alţii vor libertate absolută, unii sunt fericiţi în mediocritatea lor, alţii luptă să fie ieşiţi din comun. Mai cred că există şi şansă, dar cel mai important este să o fructifici.

Dar Andreea Esca? Cum şi-ar defini orizonturile acum, în perioada maturităţii?

Pe măsură ce trece timpul, orizonturile mele sunt mai largi, nu mai înguste. Am ajuns la o oarecare maturitate şi am acumulat multă experienţă, dar în ceea ce priveşte programul de ştiri nu mă culc niciodată pe o ureche. Dimpotrivă, încerc să mă pun mereu la curent cu noutăţile din domeniu, care nu sunt deloc puţine, şi să progresez. Trebuie sa rămânem mereu numărul unu, The ONE , ca să ajung şi la noua mea pasiune, revista The ONE, care se dezvoltă foarte frumos şi care le va aduce cititorilor din ce în ce mai multe surprize.

"Nu cred că sunt mai cu moţ decât alţii"

Dacă se efectuează vreo cercetare sociologică privind notorietatea, dumneavoastră cu siguranţă veţi câştiga detaşat la categoria “mass-media televizate”. Cum simţiţi pe umeri celebritatea?

Celebritatea îţi dă multă fericire şi siguranţă de sine, dar te şi obligă să rămâi la un anumit nivel. Iar asta e mult mai greu decât să ajungi celebru. Sigur că notorietatea o acumulezi în timp, în urma unor rezultate, şi te obişnuieşti cu ea, dar eu ştiu cât de efemeră este celebritatea în televiziune, aşa că nu-mi pierd capul niciodată. Nu cred că sunt mai cu moţ decât alţii. Mai presus de orice, nu pierd contactul cu oameni din toate păturile sociale . Asta este esenţial: să nu ţi se urce la cap.

S-au scris milioane de caractere despre dumneavoastră. S-au folosit sute de pixuri, s-au tocit tastaturi, s-au filmat luni întregi, iar jurnaliştii de multe ori au dat lovitura avându-vă ca protagonistă pentru materialele lor. Toate astea ca să cultive brandul Andreea Esca. Cum aţi caracteriza acest brand?

Un brand bine comercializat de Pro TV, în vremurile când în România nimeni nu avea habar de marketing, şi întreţinut de rezultatele pe care le au Ştirile Pro TV de la ora 19, de atâţia ani de zile. Suntem lideri pe piaţă de 12 ani .

Să zicem că vi s-ar propune să vă tundeţi foarte scurt, iar Pro TV ar fi, paradoxal, de acord! Cum ar primi publicul această schimbare de imagine?

Este extrem de dificil să schimbi complet un look, deoarece oamenii s-au obişnuit cu o figură , s-au familiarizat cu ea, te recunosc. Nu cred că e bine să le creezi o confuzie. Totuşi, cred că, din când în când, mici schimbări sunt necesare. Aceste schimbări trebuie efectuate ca să fim oarecum în pas cu moda, însă fără să ne depersonalizăm.

În timpul facultăţii, profesorii ne spuneau, mie şi colegilor mei, că Esca a făcut un curs de specializare la CNN, unde este foarte greu să pătrunzi, chiar şi pentru un training. Cât de mult v-a ajutat experienţa acumulată în State?

M-a ajutat foarte mult. În 1994, în România nu erau prea multe chestii spectaculoase în domeniul tv, iar eu am avut posibilitatea să iau contact cu una dintre cele mai bune televiziuni din lume. Am lucrat cot la cot cu jurnaliştii de acolo, am realizat multe reportaje şi a fost cea mai bună şcoală pentru viitorul meu în domeniu.

Dacă nu aţi fi avut studii în jurnalism, cum ar fi arătat cariera dumneavoastră?

Poate că la fel. Majoritatea colegilor mei au studii în alte domenii şi, totuşi, sunt acum jurnalişti. Si eu am terminat facultatea, când lucram de ani buni în televiziune.

"Schimbăm maşina de spălat, nevasta, autoturismul... prezentatorul"

Să vorbim puţin despre imagine. Chiar este ingredientul monopolizator în lumea micului ecran? Sau mai sunt şi altele la fel de importante?

Imaginea este esenţială, pentru că televiziunea înseamnă imagine şi sunet. Desigur că o imagine fără consistenţă nu durează în timp. Eu am o prietenă foarte haioasă, care îmi povesteşte câteodată despre diverse fete frumoase. Îmi spune că s-a uitat în ochii lor şi nu era nimeni acasă. Cam aşa e şi cu imaginea de la televizor...

În urmă cu mai bine de un secol, Titu Maiorescu promova conceptul “artă pentru artă”, susţinând că formele fără fond sunt nule. Dacă am extrapola şi ne-am raporta la zilele noastre, ideea ar fi identică. Cum comentaţi practicarea tendinţelor din ziua de azi, de a promova inclusiv formele şi imaginile fără conţinut?

Din păcate, trăim într-o societate de consum din toate punctele de vedere. Schimbăm maşina de spălat, nevasta, autoturismul... De ce nu şi prezentatorul? Si mai e ceva. Suntem foarte superficiali. Eu urăsc formele fără fond, dar nu mi-e frică de ele, pentru că mor singure.

S-a umplut ţara de “vedete”. Nu vă deranjează toate aceste personaje mondene care nu au nimic de spus, dar apar la televizor în prime-time?

Eu consider vedetă pe cine vreau şi nimeni nu-mi poate impune o scară de valori. Dacă o persoană vrea să se autonumească vedetă e treba ei, aşa cum e treaba noastră să ne uităm la ea sau nu. Dacă nu-mi place cineva, am posibiliatea să schimb canalul.

Ce s-ar face Pro TV fără Andreea Esca, simbolul său cel mai statornic?

Pro TV este un brand puternic şi nu am nici cea mai mică îndoială că s-ar descurca foarte bine şi fără mine.

În ce credeţi mai mult: în destin sau în liberul-arbitru?

În destinul ajutat.

Care este filosofia de viaţă sau confesiunea dumneavoastră de credinţă?

Nu mor caii când vor câinii.

Andreea Esca = fulgerătoare, bucurie

Apăreţi destul de des la evenimentele mondene, iar fotoreporterii dau buzna mereu să vă prindă în cât mai multe cadre. Ce părere aveţi despre aceste reuniuni?

Îmi place să mă întâlnesc cu oameni din toate mediile . Cred că, pur şi simplu, îmi plac oamenii. Nu mi se pare nimic mai interesant decât spectacolul vieţii, iar aceste întâlniri, credeţi-mă, sunt un spectacol. Despre fotografi, ce aş putea spune ? Asta este meseria lor, să facă fotografii, aşa că trebuie să fim parteneri, nu duşmani.

Daţi-mi un nume care v-ar putea lua locul la pupitrul ştirilor Pro TV dacă vă veţi hotărî să renunţaţi. Este o simplă presupunere, dar sunt curioasă dacă aveţi urmaşi care v-ar putea egala…

Alexia, fiica mea.

Care este cea mai mare bucurie pe care v-a oferit-o televiziunea vreodată?

Îmi oferă în fiecare zi milioane de oameni care mă urmăresc. Ce fericire mai mare poate avea cineva în această profesie ?

Viaţa fiecărui om cunoaşte urcuşuri şi coborîşuri. Repet: viaţa, nu cariera. De ce dezamăgiri aţi avut parte?

Am avut prieteni care m-au dezamăgit, dar eu uit foarte repede orice şi nu-mi place să rămân supărată pe nimeni. Doar câţiva dintre aceşti oameni sunt DE NEIERTAT !

Alegeţi un epitet care să vă caracterizeze exact aşa cum sunteţi, primul care vă vine în minte.

Soţul meu mi-ar sugera să vă spun "fulgerătoare", dar eu aş zice "bucurie".

(Interviu publicat integral în revista Monden în decembrie 2007)